Digul - Octavian Paler

".....Marea loveste digul pe care in seara aceea n-am avut curajul sa mergem pana la capat. Piatra uda luneca si la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti, ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesupt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti incat intr-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig. Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el, apoi ne vom aduce aminte mai rar si il vom uita in cele din urma, vom uita ca-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig, nu mai pot s-o fac decat singur. Pot aluneca sau pot inainta curajos. E totuna.

Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde, sa ascult marea lovindu-se intr-una de dig, sa ma intreb cine sunt, ce varsta am si ce caut aici. Si de ce m-am oprit in fata acestui dig, ca si cum l-as cunoaste?"

Octavian Paler